read more
Nr. 9602 / 2 / .11.2021
Către,
Publicația electronica PAGINI BRAȘOVENE – D.lui Ungureanu Gabriel Bogdan
e-mail: bogdanu657@gmail.com
Având în vedere adresa dumneavoastră Nr. atp/19/08-10-2021, înregistrată la Garda Forestieră Brașov cu nr. 9602/11.10.2021, adresă prin care ne solicitați răspuns la un număr de 17 întrebări, avem deosebita plăcere de a vă răspunde, în limita competențelor instituției noastre.
- Întrebare: „Care este suprafața împădurită a României? Dar a Brașovului?”
Răspuns: Instituția noastră nu deține prerogative la nivelul României.
Garda Forestieră Brașov deține informații referitoare la fondul forestier al județului Brașov. Astfel, la data de 31.12.2020, suprafața ocupată de fond forestier era de 205.317 ha, aceasta reprezentând un procent de 38,28 % din suprafața totală administrativă a județului Brașov.
Aici trebuie precizat că termenul „fond forestier” este definit în Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare la: „ART. 1
(1) Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii, constituie, indiferent de forma de proprietate, fondul forestier naţional.
(2) Potrivit alin. (1), fondul forestier naţional include:
a) pădurile;
b) terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate în scopuri forestiere;
c) terenurile destinate împăduririi: terenuri degradate şi terenuri neîmpădurite, stabilite în condiţiile legii a fi împădurite;
d) terenurile care servesc nevoilor de cultură: pepiniere, solarii, plantaje şi culturi de plante-mamă;
e) terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică: culturile de răchită, pomi de Crăciun, arbori şi arbuşti ornamentali şi fructiferi;
f) terenurile care servesc nevoilor de administraţie silvică: terenuri destinate asigurării hranei vânatului şi producerii de furaje, terenuri date în folosinţă temporară personalului silvic;
g) terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat;
h) iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice.
(3) Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.”
– Termenul de pădure este definit și explicitat mai departe, în aceași lege, la „ART. 2
(1) Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.
(2) Termenul pădure include:
a) terenurile cu folosinţă pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii;
b) perdelele forestiere de protecţie;
c) terenurile pe care sunt instalate jnepenişurile;
d) terenurile acoperite cu păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
e) plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, precum şi plantaţiile cu specii forestiere de pe terenurile administrate de Agenţia Domeniilor Statului, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1); intervenţiile administratorilor lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare pe terenurile cărora sunt amplasate aceste plantaţii se fac numai în baza aprobării administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, fără alte avize/aprobări/autorizaţii; prevederile art. 33 şi 35-42 nu sunt aplicabile în cazul acestor intervenţii; trecerea acestor terenuri în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva se face prin hotărâre a Guvernului.”
- Întrebare: „Care este suprafața parchetelor destinate exploatării forestiere la nivel național? Dar în Brașov?”
Răspuns: Instituția noastră nu deține prerogative la nivelul României.
La nivelul județului Brașov, suprafața parchetelor destinate exploatărilor forestiere variază în funcție de adjudecarea acestora în urma licitațiilor de vânzare de masă lemnoasă organizate de către ocoalele silvice în strictă concordanță cu amenajamentele silvice în vigoare la acel moment, cu respectarea regulamentului de vânzare și valorificare a masei lemnoase.
Pentru a înțelege termenul „amenajament silvic”, învederăm definiția prezentată în Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare: „Anexa 1, Definiții, punctul 2. Amenajament silvic – studiul de bază în gestionarea pădurilor, fundamentat ecologic, cu conţinut tehnico-organizatoric, juridic şi economic. Addendumul este parte a amenajamentului silvic, iar avizarea elaborării şi aprobarea acestuia se fac de către Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură.”
- Întrebare: „Concret cât se taie pe an în România? Dar în Brașov? Vă rugăm să ne dați răspunsul în metri cubi și echivalentul ca și suprafață în hectare.”
Răspuns: Instituția noastră nu deține prerogative la nivelul României.
La nivelul județului Brașov, volumul exploatat în anul 2020 a fost de aproximativ 690,4 mii mc, cu precizarea că volumul este provenit din efectuarea lucrărilor silvotehnice care respectă cu strictețe criteriile de gestionarea durabilă a pădurilor și nu sunt rezultatul unor acţiuni de înlăturare completă a vegetaţiei forestiere. În ceea ce privește suprafața, aceasta nu se poate determina în funcție de volum deoarece masa lemnoasă se exploatează de pe întreaga suprafață a fondului forestier.
Pentru a înțelege termenul „gestionarea durabilă a pădurilor”, învederăm definiția prezentată în Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare: „Anexa 1, Definiții, punctul 18. Gestionarea durabilă a pădurilor – administrarea şi utilizarea pădurilor astfel încât să îşi menţină şi să îşi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea, în aşa fel încât să asigure, în prezent şi în viitor, capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale permanente la nivel local, regional, naţional şi global fără a crea prejudicii altor ecosisteme.”
- Întrebare: „Cât se plantează anual vis a vis de suprafețele tăiate în România? Dar în Brașov?
Răspuns: Instituția noastră nu deține prerogative la nivelul României.
Pe suprafața județului Brașov, în anul 2020 au fost parcurse cu lucrări de regenerare naturală și artificială suprafețe totalizând 570,76 ha.
- Întrebare: „Cine sunt responsabilii pentru suprafețele tăiate ”la ras” și pe care nu s-a plantat și nu s-a reîmpădurit nimica. Este vorba de acele versante muntoase efectiv ”chelite” de pădure, de care, din păcate, ne lovim în multe locuri din România.
Răspuns: La nivelul județului Brașov, toate suprafețele de fond forestier parcurse cu tratamentul tăierilor rase, au fost împădurite sau urmează a fi împădurite pentru a crește o nouă generație de arbori forestieri. Împădurirea unei astfel de suprafețe este efectuată în termen de cel mult două sezoane de vegetaţie. Acest decalaj de două sezoane de vegetație este necesar la anumite specii forestiere pentru evitarea infestării cu insecte și ciuperci care sunt dăunători naturali ai plantațiilor forestiere. Pentru susținerea argumentației învederăm art. 30 din Legea nr. 46/2008 și Normele Tehnice nr.7 pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor aprobate prin O.M. nr. 1653/31.10.2000 precum și îndrumările de aplicare a normelor din Anexele 1 și 2 ale O.M. nr. 454/2003 privind aprobarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor şi a Îndrumărilor privind aplicarea Normelor tehnice pentru protecţia pădurilor.
Astfel explicităm Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare:
„ART. 30
(1) Lucrările de regenerare artificială şi de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică/definitivă/după tăieri de produse accidentale sau tăieri ilegale pe suprafeţe compacte de peste 0,5 ha, cu excepţia extragerii masei lemnoase din arborete afectate de doborâturi şi rupturi masive de vânt şi zăpadă şi de uscare anormală şi a tăierilor unice în fondul forestier din Lunca şi Delta Dunării, precum şi din luncile râurilor interioare; în funcţie de amploarea fenomenului, structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură stabileşte perioada maximă de regenerare artificială pentru situaţiile de excepţie, perioadă care nu poate să fie mai mare de 5 sezoane de vegetaţie de la tăiere.”
Pentru un trecător sau turist, aceste 2 până la excepțional 5 sezoane de vegetație, care pot reprezenta o perioadă de 2-5 ani calendaristici, pot fi considerate extrem de lungi și chiar inadmisibile. Totuși aceste termene sunt fundamentate de studii riguroase și transpuse de către legiuitor în acte normative specifice domeniului silvic.
Conform Ordinului Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului Nr. 1650 din 31.10.2000 care aprobă „Normele tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor” (NT 3), la pagina 34 se explicitează tratamentele cu tăieri rase astfel:
„Tratamentele cu tăieri rase se caracterizează prin recoltarea integrală a arboretului exploatabil, de pe o anumită suprafață, printr-o singură tăiere.
La noi în țară, aceste tăieri se aplică în fondul forestier și în vegetația forestieră din afara acestuia, inclusiv în porțiunile de pășune împădurită cu pante pentru care este permisă desființarea vegetației forestiere, numai în situațiile în care nu este posibilă aplicarea unui tratament cu regenerare sub adăpost și anume: în arborete pure de molid, pin, larice, salcâm, plopi euramericani, salcie selecționată, arborete puternic afectate prin doborâturi produse de vânt sau rupturi produse de zăpadă, cu fenomene de uscare de intensitate ridicată, precum și în cazul în care se fac lucrări de refacere – substituire în arboretele slab productive.”
- Întrebare: „Chiar dacă responsabilii nu mai există, firmele s-au desființat și au fost radiate, de ce nu se face nimica, la un mod concret în ceea ce privește reîmpădurirea acelor versanți?”
Răspuns: Cu rezerva termenului legal aferent reîmpăduririi suprafețelor, la nivelul județului Brasov, din datele noastre nu reiese și nu avem cunoștință despre astfel de suprafețe exploatate și neplantate în termenul legal.
- Întrebare: „Există obligativitatea plantării de puiet, după o exploatare de parchet? Sau dacă există alte măsuri raportat la știința ingineriei silvice, care să asigure regenerarea pădurilor României? Care sunt acestea concret?
Răspuns: Da, există obligativitatea regenerării suprafețelor de fond forestier, în conformitate cu Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare:
„ART. 17
(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:
a) să asigure elaborarea şi să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat în proprietate, în condiţiile legii;
b) să asigure paza şi integritatea fondului forestier;
c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
d) să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;
e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor;
f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;
h) să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;
i) să aibă delimitat fondul forestier aflat în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz, prin semne de hotar, şi să le menţină în stare corespunzătoare;
j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.
(3) În cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la alin. (2) aparţin acestora, cu excepţia celei prevăzute la alin. (2) lit. i).”
- Întrebare: „Care sunt principalii actori din exploatarea forestieră în România. Dar în Brașov? Firmele care taie efectiv.”
Răspuns: Instituția noastră nu face statistici privind activitatea de exploatare forestieră. Societățile comerciale care au ca obiect de activitate exploatarea forestieră sunt avizate de Registrul Comerțului, astfel orice societate de pe teritoriul României și nu numai, care îndeplinește condițiile impuse de lege pentru a desfășura această activitate, poate contracta și executa lucrări de exploatare forestieră oriunde pe teritoriul țării.
- Întrebare: „Care sunt principalii beneficiari ai acestora? Adică firmele care cumpără buștean de la exploatatorii din România în general și din Brașov în particular, de la tăietori.”
Răspuns: După exploatare, materialul lemnos rezultat intră în circuitul economic, nefiind de competența instituție noastre de a face statistici cu privire la consumatorii de material lemnos. În privința unor statistici, vă puteți adresa Institutului Național de Statistică.
- Întrebare: „Există în legislația românească obligativitatea exploatatorului sau a beneficiarului acestuia de a reîmpăduri? Vă rugăm respectuos să răspundeți cu ”da” sau ”nu” și dacă răspunsul este ”da”, să ne indicați legea și articolul.”
Răspuns: Obligativitatea de a împăduri revine administratorilor și proprietarilor respectivei suprafețe. A se vedea Legea nr. 46/2008, art.30, explicitată la punctul 5.
Totodată, pentru a clarifica cine are obligativitatea reîmpădurii, învederăm Legea nr. 46/2008, art.30, art. 17 alin. (2) și (3) detaliat la punctul 7.
- Întrebare: „Sau obligația legală, de a achita o sumă care să fie folosită la reîmpădurire? Vă rugăm respectuos să răspundeți cu ”da” sau ”nu” și dacă răspunsul este ”da”, să ne indicați legea și articolul.”
Răspuns: Da. Procentul reținut din exploatarea masei lemnoase pentru împădurire este prevăzut de O.M. 1540/2011 și Legea 46/2008, art.33.
Astfel explicităm Legea nr. 46 din 19 martie 2008 – Codul Silvic – republicată și consolidată cu completări ulterioare:
„ART. 33
(1) Administratorul fondului forestier proprietate publică a statului şi proprietarii de păduri au obligaţia să înfiinţeze fondul de conservare şi regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale. Fondul se află la dispoziţia şi în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice.
(2) Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse:
a) contravaloarea terenului scos definitiv din fondul forestier proprietate publică a statului, în cazul în care nu se oferă teren în compensare;
b) contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilităţii de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier proprietate publică a statului;
c) 30% din cuantumul chiriei, pentru ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului;
d) contravaloarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate publică;
e) 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată;
f) 10-25% din valoarea masei lemnoase autorizate spre exploatare, provenită din produse principale şi accidentale I, calculată la nivelul preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; pentru fondul forestier proprietate publică a statului, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabileşte de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, respectiv de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, şi de Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, prin ocolul silvic propriu; pentru celelalte forme de proprietate forestieră, nivelul procentului anual, în cazul produselor principale, se stabileşte de ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. b);
g) sumele reprezentând cheltuielile de instalare/reinstalare a vegetaţiei forestiere pentru terenurile care fac obiectul compensării/ocupării temporare, precum şi cheltuielile necesare până la realizarea stării de masiv pentru terenurile din fondul forestier naţional;
h) sumele reprezentând contravaloarea efectelor determinate de funcţiile de protecţie, ecologice şi sociale ale pădurilor;
i) alocaţii de la bugetul de stat.
(3) Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se foloseşte pentru:
a) regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri;
b) împădurirea terenurilor goale înregistrate în amenajamentul silvic sau a celor preluate în scopul împăduririi;
c) reinstalarea pădurii pe terenurile ocupate temporar din fondul forestier naţional;
d) efectuarea lucrărilor de ajutorare şi de îngrijire a regenerărilor naturale şi de îngrijire a culturilor tinere existente;
e) efectuarea lucrărilor în resursele genetice forestiere înscrise în Catalogul naţional al materialelor forestiere de reproducere;
f) acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea pădurilor afectate de calamităţi;
g) efectuarea lucrărilor de degajări, curăţări şi elagaj artificial;
h) cumpărarea de terenuri cu destinaţie agricolă sau forestieră, în condiţiile legii;
i) gospodărirea pădurilor cu funcţii speciale de protecţie, în condiţiile în care nu este reglementat procesul de producţie lemnoasă;
j) efectuarea studiilor şi lucrărilor de protecţie a pădurilor;
k) împrejmuirea terenurilor pe care sunt instalate regenerări naturale şi a plantaţiilor.”
- Întrebare: „Există în contractele încheiate cu marii exploatatori sau beneficiari de buștean, o clauză care să-i oblige la reîmpădurire? Vă rugăm să răspundeți cu ”da” sau ”nu”.
Răspuns: Masa lemnoasă își urmează circuitul economic, iar obligațiile cu privire la împădurire au fost descrise la punctul 10.
- Întrebare: „Sau obligația de a achita o sumă care să fie folosită la reîmpădurire? Vă rugăm să răspundeți cu ”da” sau ”nu”.”
Răspuns: Da. Întrebarea se repetă la punctul 10, 11 și 12.
- Întrebare: „Există în legislația românească prevăzută interzicerea exportului de buștean? În caz că există vă rugăm respectuos să ne indicați, monitorul oficial, numărul legii, denumirea acestuia, articolul și alineatul în care este prevăzută concret interzicerea exportului de buștean”.
Răspuns: Legea nr. 57 din 15 mai 2020 privind gospodărirea durabilă a pădurilor României, publicată în Monitorul Oficial nr. 402 din 15 mai 2020, prevede la „ART. 1
Se interzice exportul de buştean, cu sau fără coajă, sau lemn rotund, pentru o perioadă de 10 ani în spaţiul extracomunitar începând cu data de 1 ianuarie 2021.”
Consecințele nerespectării interdicției privind exportul de buștean sunt prevăzute la „ART. 4 Nerespectarea interdicţiei de export a masei lemnoase prevăzută la art. 1 se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă în cuantum de 100.000 lei.”
Astfel, după cum se arată mai sus, este interzis exportul de buștean sau lemn rotund doar în statele extracomunitare nu și în cele intracomunitare.
- Întrebare: „Suprafața împădurită a României a crescut sau a scăzut din 1989 până în prezent? Indiferent care este răspunsul vă rugăm să îl exprimați și matematic.”
Răspuns: Instituția noastră nu deține prerogative la nivelul României.
La nivelul județului Brașov, suprafața ocupată de fond forestier a crescut de la 190,2 mii ha în anul 1990 la 205,3 mii ha în anul 2020, existând o creștere de 15,1 mii ha, care repezintă o creștere procentuală de 7,93%.
Totodată vă facem cunoscut faptul că Garda Forestieră Brașov, în concordanță cu legislația în vigoare, întreprinde continuu acțiuni de creștere a suprafeței fondului forestier.
- Întrebare: „Este adevărat că entitatea Holzindustrie Schweighofer este principalul producător de cherestea din România?”
Răspuns: Garda Forestieră Brașov nu deține informații cu privire la producătorii de cherestea din România. În privința unor statistici, vă puteți adresa Institutului Național de Statistică.
- Întrebare: „Are Holzindustrie Schweighofer direct sau prin interpuși, parchete în exploatare pe raza de competență a Ocolului Silvic Brașov?”
Răspuns: Pentru aceste informații, vă rugăm să vă adresați structurilor silvice și respectivei societăți.
Cu deosebită considerație,
Inspector şef
Sandu Ioan MIHALTE
